"Le Printemps des Poetes"

Maria Elena Cuşnir, în cadrul Festivalului Francofon "Le Printemps des Poetes":

„Le printemps des Poètes”  sau  noua democratizare a artei

Chez vous, au travail, à l'école,/ dans la rue…/  offrez un poème,/ échangez vos poèmes,/ postez un poème, / glissez un poème sous la porte, / ceci ou cela mais
donnez un poème à l'autre !//  Dăruiţi celui de lângă voi un poem! Aceste cuvinte animă peisajul de primăvară pariziană.

Festivalul internaţional francofon de literatură „Le printemps des Poètes” a fost adus pentru prima oară şi la Suceava de prof.univ. dr. Ştefan Băişanu  şi implementat în anul 2007 de un grup de la Biblioteca Bucovinei sub directa mea îndrumare. Fără fast sau false pudori, ştafeta a trecut anul acesta de la viziunea mea la viziunea unui alt grup de poeţi-organizatori suceveni, intitulat Turnătorii , care au venit pe lume şi cu un manifest literar în chip de legitimaţie, şi cu o ideologie estetică nouă: ei susţin că toarnă poezia, poate că o şi turnează, precum la turnătorie este turnat oţelul, purtând halate albastre şi ochelari de sudură, gata să transforme procesul de tunning în generator de artefact. Oficial, în România, data de 10 martie este dată ca fiind inaugurală, dar festivalul-mamă francez a început deja pe 3 martie, în Sala de pe Rue De Mogador no. 25, fiind difuzat pe Canalul France Culture şi conţinând interpretări ale textelor unor mari scriitori ca Andrée Chedid, Aimé Césaire, Henry Michaux, Tony Harrison, Walt Whitman şi alţii. În România, festivalul a fost importat acum câţiva ani prin iniţiativa tinerei şi talentatei scriitare Linda Maria Baros (care la doar 25 de ani este cea mai recentă laureată a Premiului pentru Vocaţie Poeticǎ, Franţa, 2004 cu volumul „Le Livre de signes et d’ombres”, Cheyne Éditeur, iar anul trecut a luat „Premiul Apollinaire” pentru  volumul „La Maison en lames de rasoir”, Cheyne Éditeur, Franţa 2007).

Anul acesta, festivalul francez se află sub semnul Poeziei către celălat. Locurile de desfăşurare sunt peste tot în oraş, acolo unde oamenii sunt ameninţaţi de presiunea consumeristă: la ghişee poştale, în gări şi staţii auto sau de metrou, în parcări, în spitale, în casele de activităţi sociale, în magazine, în jurnalele Direct Soir et l’Humanité, pe undele France Culture, în şcoli, întreprinderi, acasă, în biblioteci etc.

Aflându-mă în contact mai profund cu ediţia franceză decât cu cea română, constat că data de vineri, 7 martie, este şi pentru francezi cum şi pentru suceveni un eveniment mai special. În Franţa, pe 7 martie este Ziua Poemului dedicat Celuilalt, în fond o altă formă de a aduce literatura şi poezia în stradă, ca pe un fenomen care este şi social şi care iluminează lumea cotidianului, creşte coeziunea socială şi apropie inimile oamenilor prin emoţia artistică. În Suceava, pe 7 martie, mari poeţi consacraţi precum Cezar Ivănescu şi Emilian Marcu – nume ilustre pentru poezia românească modernă -, alături de mine şi de invitaţii mei (între care numeroase poete şi creatoare, iubitoare de artă şi de frumos), au sosit la Biblioteca Bucovinei, în Sala de Arte, pentru a celebra o distinsă poetă, am numit aici pe Maria Elena Cuşnir, care este şi membră a Uniunii Scriitorilor din România şi care lansează al optulea şi respectiv al nouălea volum al său, „Dialog fictiv la marginea nopţilor” şi „Poeme pe-un fir de lumină”, tipărite la Editura Junimea (director Cezar Ivănescu) în 2007 şi respectiv 2008. Poemul dedicat celuilalt de către Maria Elena Cuşnir prin cărţile sale celebrează o dublă ipostază a contactului cu marea poezie: pe cea a lecturii (ca experienţă ce developează, în linia lui Jauss, experienţa estetică europeană conform celor trei direcţii cunoscute ca poiesis, aisthesis şi katharsis), ca şi pe cea a re-lecturii (care, după epuizarea primei lecturi – care e una estetică, virginală, informală -, întemeiază, precum la Nabokov („Nu poţi citi o carte, o poţi doar reciti”), civilizaţia dintâi, civilizaţia lecturii, civilizaţia dominaţiei prin cultura şi cultul cărţii.

Vom vedea, în timp, de ce un activism cultural de tipul festivalului „Le printemps des Poètes” resuscită, în toiul epocii de afirmare a culturii livreşti electronice, interesul  şi pentru revenirea la materialitatea cărţii, a cărţii obiect, dar şi a poemului-porţie de sacrament şi de iubire, estetice şi spirituale.

Tendinţa semnalată în arta actuală este că lumea operei  literare („lumea care se construieşte în faţa textului”, după cum afirma Paul Ricoeur) să devină mai accesibilă omului real, cu al cărui univers să se poată întâlni prin comunicare oarecum dirijată, iară nu prin accident. Vezi aici inclusiv iniţiativa unui ziar precum Cotidianul, bunăoară, dar şi altele, de a aduce în fiecare săptămână pe piaţă o carte foarte valoroasă la un preţ modic, şi care însoţeşte ediţia ziarului, oferind astfel şanse reale omului actual, un pauper în fond, şi un suflet privat de accesul la marea cultură, la posibilitatea de a avea bune lecturi acasă, ca şi de a-şi înjgheba o bibliotecă personală corectă din punct de vedere axiologic, cu bani puţini. În acest sens, al sporirii accesibilităţii la marea cultură, iniţiativele italiană (Poesia Attiva) şi mai ales cea franceză (Le printemps des Poètes) sunt fenomene foarte active în România ultimilor ani. În schimb, ideile germane sau engleze de marketing al poeziei nu sunt la fel de prizate la noi, însă un amalgam de tendinţe ale acestui expresionism s-a dezvoltat în tipologia evenimentelor tipic româneşti, cea care aduce poezia în baruri şi cluburi (vezi Club A, la Bucureşti, sau Club 60, la Suceava), în ateliere sau happeninguri,  folosind şi vechea reţetă a muzicii folk (resuscitată după tradiţia unui vechi cenaclu muzical-literar comunist, implementată în România după moda culturii americane hipi flower-power de către Adrian Păunescu et Co.) Un loc aparte în seria de fenomene poetice publice româneşti îl ocupă evenimentele produse de actanţii artişti basarabeni (vezi Andrei Gamarţ la Club 60) sau maghiari, care au generat veritabile curente şi mode literare-muzicale-multimedia, recunoscute prin impact european şi prin impact mediatic sau internautic prin canalele U-Tube: un exemplu grăitor despre felul cum marile opere şi înscenări pentru un public direct şi imediat pot face explozie pe linia unor interferenţe şi interfeţe culturale ce absorb filoane diferite, dar care fac priză în mod spectaculos şi seduc. La urma urmelor, în viziunea gadameriană, termenii esenţiali ai ontologiei şi ai fenomenologiei operei şi artei conduc către definirea artei ca joc, ca simbol, ca sărbătoare şi sărbătorire.

Şi, oare, în pragul primăverii, nu devine lumea un prilej de sărbătorire, arta un prilej de celebrare, omul un prilej de renaştere?

Angela Furtună

angela.furtuna@gmail.com

(apărut în Monitorul de Suceava, la rubrica permanentă Zoom In Europa a scriitoarei Angela Furtună)